Sunt Larisa și am 22 de ani. Eram foarte speriată când am aflat de sarcină. El nu lucra și nu dorea copilul. Ne certam mai mereu din acest motiv. Mă temeam că-mi pierd locul de munca și mă gândeam să mă programez pentru avort. Părinții mei erau îngrijorați pentru mine și mă presau că nu-mi trebuie copil, că sunt tânără. Dar în același timp, tocmai tinerețea mea era în pericol dacă făceam avort. Puteam risca să nu mai pot avea copii niciodată. Știam că nu este o soluție avortul. Știam ce înseamnă, însă eram foarte speriată fără niciun sprijin. Atunci am cunoscut oameni minunați, care au reușit să mă ajute. Consilierul a știut să îmi răspundă cu răbdare la fiecare întrebare. Doctorul mi-a explicat totul din punct de vedere medical. Am primit monitorizare gratuită și tot sprijinul de care aveam nevoie. Acum sunt foarte fericită cu băiețelul meu.’